“Trebuie facut distinctie intre Financial Domination si Blackmail. Prima practica nu implica in mod esential cedarea controlului in timp ce a doua este centrata in mod definitoriu in jurul acestei idei de cedare a controlului.
Financial Domination se incadreaza in categoria prestatiilor oferite de un cetatean X unui alt cetatean Y. In functie de abordarea fiscului din tara unde se incaseaza aceste sume, acestea pot fi incadrate la venituri obtinute in contraprestatie, pentru o serie de servicii, sau intra pur si simplu in categoria unor donatii, in cazul in care legea fiscala nu atribuie valoare juridica prestatiilor ce au motivat donatiile in cauza. Spre exemplu, in tari precum Germania, Olanda sau Suedia, astfel de prestatii sunt impozabile in masura in care fiscul este capabil sa le identifice si sa le urmareasca. Prin contrast, in tarile in care prostitutia este tolerata (inclusiv Romania), aceste venituri pot fi incadrate la donatii si eventual impozitate in cazul in care exista cadrul legal de urmarire a unor asemenea tranzactii. In Romania, spre exemplu, donatiile de acest gen nu sunt impozitate intrucat nu exista forme speciale de validitate pentru donatiile de bunuri mobile, astfel incat posibilitatea de taxare a acestora este redusa doar la situatia in care partile in cauza declara tranzactia printr-un notariat public, probabilitate extrem de redusa. Mai exista de asemenea cazul tarilor in care prostitutia este interzisa si combatuta in mod explicit, caz in care acest tip de venituri pot fi teoretic confiscate ca fiind rezultate dintr-o activitate ilicita, cu caracter imoral din punct de vedere al valorilor formale ale societatii respective. Formal si teoretic, acesta ar fi si cadrul din Romania, insa nu a mai fost aplicat incepand din anii `90, fiind cvasi-imposibil de urmarit in practica.
In ce priveste Blackmailing, aceasta practica comporta doua aspecte, unul civil, si unul penal. Aspectul civil se caracterizeaza prin imposibilitatea celui care a fost santajat de a pretinde ajutorul statului in recuperarea prestatiei oferite celui care a santajat (exceptie facand situatia in care se activeaza aspectul penal prin depunerea unei plangeri la politie). In mod similar, cel care santajeaza nu poate pretinde ajutorul statului in recuperarea prestatiei care i-a fost promisa de cel santajat.
Cat priveste aspectul penal, acesta se caracterizeaza prin posibilitatea celui santajat de a contesta oricand caracterul consensual al unui asemenea joc prin depunerea unei plangeri la politie. In aceasta situatie, se vor verifica circumstantele particulare ale cazului si ale celor implicati pentru a se determina daca exista elementele constitutive ale infractiunii de santaj. Sumele mici, din categoria 1 euro, este foarte probabil sa conduca la concluzia existentei unui joc, si deci, a absentei elementului de pericol social, exceptie facand situatia in care dezvaluirea faptelor ce fac obiectul amenintarii poate conduce la prejudicii reale in viata privata si publica a celui santajat. Aceste prejudicii sunt de natura morala si pot face obiectul unei actiuni in daune introdusa de cel care a fost santajat.
Lucrurile se schimba in acest din urma caz, violarea vietii private a celui care este santajat devenind elementul central al cercetarii penale. Avand in vedere caracterul practicilor BDSM si contextul actual al valorilor formale din majoritatea statelor, este foarte probabil ca amenintarea cu dezvaluirea unor astfel de detalii picante din viata privata sa fie calificata aproape automat (si legitim) ca santaj. Pe scurt, Blackmailing nu este deloc safe pentru niciunul dintre participanti, existand un risc ridicat de degenerare a practicii si escaladare in aspecte ce se incadreaza cu usurinta in categoria faptelor sanctionate de legea penala.”